.Partea 6+7=13.

~Partea 6~

Lumina zorilor pătrunse, sfioasă, prin geamul aburit. Trenul îşi urma drumul, netulburat. Melanie se întoarse în compartiment abia după ce mâncă pe hol, după ce merse la toaletă, fumând, cu ocazia asta, pe furiş, o ţigară şi simţindu-şi picioarele mai reci decât de obicei. David adormise în urmă cu câteva ore. Avea un somn agitat, probabil populat de vise stranii, mai obositoare decât starea de veghe. Îi mângâie cu tandreţe fruntea, simţindu-i din plin tensiunea şi zbuciumul, gândindu-se că poate în felul acesta, îl va linişti. Într-adevăr, după o vreme, David păru mai relaxat, deşi chipul lui trăda o suferinţă greu de depăşit.

–          Ce e în mintea ta, David…? şopti Melanie, atentă să nu îl trezească. Where are you…? Acum sunt aici, dar nu pentru mult timp… I’ll be gone soon…

~Partea 7~

Când David se trezi, era singur în compartiment. Avu nevoie de câteva minute bune pentru a îşi pune gândurile în ordine, şi pentru a separa visele de realitate. Ajunse să se întrebe serios dacă Melanie era reală sau nu, întrucât era singur, iar în compartiment nu era decât rucsacul lui. Se simţea extrem de confuz, ca şi cum ieşise dintr-o comă îndelungată. Geamul aburit îi părea ciudat de alb, şi la început nu putea să înţeleagă de ce nu se vede nimic prin el. Avu nevoie să meargă până la baie şi să se spele pe faţă cu apă rece, lucru care îl readuse cât de cât cu picioarele pe pământ. Însă realiză cu adevarat cât de confuz se trezise în momentul în care se reîntoarse în compartiment. Geamul era doar aburit, iar bancheta nu era făcută din piatră, aşa cum avusese impresia. Mai mult de atât, pe măsuţa din faţa geamului recunoscu dovezile clare ale existenţei Melaniei. Cartea pe care o citea, aşezată peste eşarfa cea verde, frumos împăturită.

Avu nevoie de câteva momente pentru a îşi face curaj să se apropie. Eşarfa încă păstra parfumul Melaniei, pe care David îl inspiră adânc, cu ochii închişi. În faldurile eşarfei găsi un bileţel pe care era scris numele unui oraş şi o adresă. Pe prima pagina a cărţii era scris:

“Nu exişti decât tu. Te îmbrăţişez cu vise, Melanie.”

~~~

Acum, sunteţi îndeptăţiţi să citiţi/recitiţi şi celelate poveşti mai vechi cu David şi Melanie, care mie îmi sunt foarte dragi. Le găsiţi aici:

Mai jos NU sunt aceleaşi lucruri pe care le-aţi citit la fiecare post. Măcar la sfârşit, am schimbat şi eu poezia.

[Acestea sunt ultimele două părţi pe care le-am scris în noaptea 22-23 Februarie, 2011.  Aşa cum am spus şi până acum, mi-am dorit să îmi pun personajele în situaţii dificile, din care să le fie şi lor greu să iasă. Acum, că le-am recitit pe toate, îmi dau seama că nu am reuşit prea bine. Nu ştiu, poate nu ar fi trebuit să le scriu pe toate odată.]

[Din feedback-urile primite de la voi, am desprins câteva idei:

1. Unele fraze puteau să fie puţin mai lungi. Aşa, sună a roman poliţist, şi nu, nu asta mi-am dorit. (mulţumesc Oliul)

2. Melanie vorbeşte prea mult pe engleză. Într-adevăr, trebuia doar să strecoare cuvinte, aşa încât să nu sune forţat. În schimb, ea spune propoziţii întregi pe engleză. În plus, unele bucăţele de dialog sunt puţin trase de păr. (mulţumesc Cha0tiqu3)

3. M-am implicat prea mult în personalitatea personajelor, în special la David. (mulţumesc susamintita şi Danutza)

4. Partea a 4-a sună ca un fel de element de legătura între părţile anterioare şi cele ce urmează (a se citi “partea a 4-a e cam de umplutură”) (mulţumesc susamintita)

5. M-am apucat de scris povestea fără să am un plan stabilit dinainte. Mi-am dorit să îmi pun personajele într-o situaţie dificilă, şi se pare că situaţia dificilă se termină în momentul în care începe partea 1 (mulţumesc susamintita şi Georgiana)

6. Mi-am schimbat stilul foarte mult de la partea 1 până la sfârşit, sau cel puţin aşa am eu impresia. Până să ajung la capăt, am uitat cum am scris la început. ]

[Aş mai avea de zis din nou că fără anumite persoane nu m-aş fi apucat să scriu poveştile astea, şi fără anumite persoane, aş fi scris fără să învăţ nimic. Aşa că: mulţumesc Nico, Medi, Dănutza, Gabriela, Ioana, Adi, Andreea, Irina, Andra, Vehrim, Ghilimei, Anna, Georgiana, Patricia… şi celorlalţi pe care i-am omis (cu toţii m-aţi ajutat, intenţionat sau nu). Nu în ultimul rând, mulţumesc lui David, Roxannei şi Melaniei, pentru deschiderea de care au dat dovadă acceptând să devină personajele mele. ]

[Surse de inspiraţie: realitatea inconjurătoare; filmul “21 grams“; Kings of Convenience cu piesele Mrs. Cold, Boat Behind, Surprise Ice, My Ship Isn’t Pretty şi Toxic Girl >> I love these guys; Dave Matthews cu Some Devil; ceaiul Masala: ceai negru nepalez, bucăţi de scorţişoară, seminţe de anason, cuişoare, bucăţi de ghimbir, coriandru, piper negru, nucşoară, seminţe de chimen; Dunhill.]

[Sper că nu am uitat pe nimeni şi nimic. Bineînţeles că am uitat ^__^ Întotdeauna se întâmplă. Dacă îmi amintesc ceva în plus, o să menţionez la comentarii.]

Advertisements