Joc intraductibil de cuvinte

Intotdeauna m-a fascinat. Si imi si place cum suna: joc intraductibil de cuvinte. De obicei gasesti prin carti chestii din astea, ceva in limba originala in care a fost scrisa cartea [sau nu neaparat], cu o steluta, si explicat in partea de jos: nota traducatorului, sau nota editorului, sau ceva asemanator – joc intraductibil de cuvinte. Apoi sintagma este tradusa mot-a-mot si eventual i se explica sensul intr-un anumit context si tu, cititorul, esti in stare sa percepi macar si un fragment din ce inseamna. Sau poate nici macar atat. Grea treaba, sa straduci si sa adaptezi dintr-o limba in alta. Evident ca poti sa faci treaba asta doar pentru ca esti platit, sau poate ca o faci doar la inceput, cand depui tot efortul si toata pasiunea ta pentru o limba sau alta, ca sentimentul, atmosfera, circumstantele, toate sa fie traduse perfec si adaptate in asa fel incat, indiferent in ce colt al lumii ai fi, sa intelegi cum trebuie.

Mai tarziu, am dat de un cuvant din limba Yagan, dialect vorbit de locuitorii din Tierra del Fuego. Mamihlapinatapei – “the wordless, yet meaningful look shared by two people who both desire to initiate something but are both reluctant to start”. Sigur ti s-a intamplat si tie. Ai vazut si prin filme. Si mie mi s-a intamplat. Si eu am vazut. Si n-am avut idee, in tot acest timp, ca undeva, intr-un colt de lume, niste oameni pot sa descrie toata situatia intr-un singur cuvant, care sa cuprinda tot sensul. Nici nu stiu ce fel de cuvant este, suna a substantiv. Dar cum poate un cuvant de genul asta sa fie doar un substantiv? Hm, chiar si acum am scris substantiv de doua ori, si deja ma gandesc – de unde pana unde “substantiv”? De la “substanta”? Si acum, ca l-am scris de 3 ori, ma intreb daca l-am scris corect, asa cum se intampla adeseori cand repeti un cuvant pana cand pare ca nu mai are sens.

Cand eram mai mic, dadusem de un articol intr-o revista in care se scria despre, aparent, cele mai lungi cuvinte din limbile pamantului. Pe cel din engleza m-am incapatanat sa-l invat, si l-am retinut pana in ziua de azi. Floccinaucinihilipilification. In revista respectiva scria ca inseamna “a da o atentie prea mare lucrurilor marunte”. Un alt sens – “estimarea a ceva ca fiind lipsit de valoare”. Are sens, provine din latina, unde ” floccī”, “naucī”, “nihilī”, “pilī” – toate inseamna “putin valoros, sau fara valoare”. Oricum, gandeste-te cum l-ai folosi intr-un context.

Stiu ca eram mai mic si citeam diverse carti, si pe romana si in limba originala, adica engleza 🙂 “Aventurile Alisei in Tara Minunilor” –  asta era titlul pe romana, o carte mare, cu ilustratii minunate de-ale lui Vasile Olaf [sper ca nu ma insel, am dat un search pe Google si nu am gasit nimic interesant]. Mi s-a parut o carte tradusa superb, din pacate, nu mai tin minte cine facuse traducerea. Mai tarziu, m-am delectat cu versiunea in engleza, si a fost o reala placere, sa compar, la fiecare pagina, si sa ma minunez de inventivitatea traducatorului. Cand eram prin gimnaziu m-am apucat sa citesc toti simbolistii care imi treceau prin mana. Incepusem, evident cu Bacovia si Macedonski, apoi am trecut, natural, la Poe, Baudelaire, Verlaine, Mallarme, Rimbaud. Imi placeau cartile care aveau poezii, sa zicem, pe franceza [sau limba originala] pe o pagina, iar pe cealalta pagina era traducerea in romana. Asa, puteai sa faci o comparatie, sa te gandesti la sensuri subtile, eventual sa iti dai seama ca tu ai fi tradus poate altfel – dupa chipul si asemanarea ta. Marea mea fascinatie a fost poemul “The Raven”. L-am citit pe engleza si apoi am comparat toate traducerile posibile, sa vad care mi se pare mai faina.

Azi am dat de o alta gaselnita, ceea ce m-a si determinat sa ma apuc sa scriu postul asta. Cineva a pus o intrebare pe Quora, si foarte multi i-au si raspuns. “Ce cuvinte din alta limba sunt greu de tradus in engleza?”. Printre altele, am gasit:

Jayus – indonesian – o gluma spusa atat de prost si atat de putin amuzanta incat nu te poti abtine sa nu razi.

Iktsuarpok – inuit – a iesi afara sa vezi daca vine cineva.

Kyoikumama – japanese – o mama care isi impinge, implacabil, copilul spre atingerea unor bune rezultate academice.

Tartle – irish – actul de a ezita sa prezinti pe cineva pentru ca ai uitat cum il/o cheama.

Cafuné – brazilian portuguese – actul de a iti trece, tandru, degetele prin parul cuiva.

Wabi-sabi – japanese – un stil de viata care se concentreaza pe a gasi frumusete in imperfectiunile vietii si pe a accepta linistit ciclul natural al cresterii si decaderii.

Tingo – pascuense (Insula Pastelui) – actul de a lua obiecte pe care cineva le doreste, din casa altcuiva, prin a le imprumuta, gradual, pe toate.

Ya’aburnee – arabic – “you bury me” – o declaratie a sperantei cuiva de a muri inainte de altcineva, bazata pe ideea ar fi foarte dificil sa traiasca fara persoana respectiva.

Ilunga – tshiluba (Congo de Sud-Vest) – o persoana care este gata sa ierte si uite prima abatere a altcuiva, sa tolereze cea de-a doua abatere, dar care nu o va ierta si nici nu o va tolera pe a cea de-a treia.

Myötähäpeä – finnish – cand simti rusine pentru altcineva, atunci cand acesta se face de ras dar nu isi da seama si tu esti martor (dar probabil nu ai cum sa salvezi situatia).

Si un exemplu foarte interesant – din punctul meu de vedere – din singlish [engleza vorbita in Singapore]. Skali este folosit pentru a indica o urmare nefasta sau neasteptata. Oarecum ar fi echivalent cu “daca nu ai grija, s-ar putea sa…” sau “ce s-ar intampla daca…” sau “in mod neasteptat, se pare ca…” – depinde de context. Prin urmare, daca ai vrea sa spui “Don’t go out into the field during a thunderstorm, you might get struck by lightning”, in singlish ar suna “You go out into the field during a thunderstorm, skali get struck by lightning then you know.”. In acelasi fel, daca vrei sa spui “What if the boss catches you coming late to work?” ar suna “You come late for work, skali the boss catch you how?”

Gezzelig [asemanator cu hyggelig], din olandeza este aparent un cuvant foarte greu de tradus. O tipa l-a rugat pe tatal ei s-l traduca, el a zis ca nu stie cum, a rugat-o pe sora lui, si nici ea nu si-a gasit cuvintele. In functie de context, poate sa insemne “de sarbatoare, jovial, sociabil, amuzant, distractiv, de atmosfera placuta” dar poate sa insemne si un sentiment de apartenenta, timp petrecut cu cei dragi, a revedea un prieten dupa mult timp. Altcineva spunea, referitor la hyggelig, ca ar putea sa insemne conduita prietenoasa, calda, confortabila, dar aceste cuvinte surprind cu greu esenta cuvantului si ca este ceva prin care trebuie sa treci ca sa intelegi [“Gandeste-te la prieteni buni, bere rece si un foc cald”, zicea tipul respectiv, ca exemplu].

Zilele trecute ma gandeam la cuvantul “bucatarie”. De unde si pana unde “bucatarie”? Am incercat toate directiile: engleza – kitchen, germana – Küche, rusa- кухня, croata – kuhinja, ceha – kuchyně, olandeza – keuken, finlandeza – keittiö, franceza – cuisine, greaca – κουζίνα, maghiara – konyha, italiana – cucina, latina – coquina, norvegiana – kjøkken, poloneza – kuchnia, portugheza – cozinha, pana si afrikaans – kombuis, albaneza – kuzhinë, japoneza – キッチン [care se citeste tot kitchen]. Slovaca, slovena, spaniola, la fel. In afara de letona si lituaniana – virtuve si turca – mutfak, restul parca sunt de la aceeasi mama. Am facut nitel research si am aflat ca intr-adevar, in unele zone din Romania inca i se mai spune cuhnie. Are sens. Bucatare, bucatar vine, in mod evident de la bucata, a imbucati, imbucatura. Care “imbucatura” are ca sens initial actul de a faramita mancarea cu scopul de a hrani un copil. Si vine de la bucal, deci gura [din franceza “buccal”, din latina “bucca”]. Pam-pam. Era evident, dar nu mi-a trecut prin cap. Are mai mult sens decat chestiile pe care le-am gasit pe dexonline, si anume ” Din rom. a trecut în rut. bukata, bokata, pol. bukat, rus. bukatka (Miklosich, Fremdw., 80; Candrea, Elemente, 403; Berneker 90), mag. bukáta. ” Pentru ca am cautat bukata, bokata, bukatka, bukata in poloneza, rusa, maghiara, si google translate nu mi le traduce 🙂

Dar sa ne intoarcem la jocurile intraductibile de cuvinte. Acum nu imi trece prin cap nici un exemplu din romana. Un cuvant pe romana care sa nu poata fi tradus printr-un singur cuvant in alta, sau care poate fi foarte greu tradus. Incarcat de sens, care depinde de context. Ne-am obisnuit atat de mult sa palavragim zi de zi, incat de multe ori uitam de puterea cuvintelor.

***

Revista de Povestiri

Advertisements