inegalabilele

Ma gandeam de mult sa ma apuc sa mai scriu pe blog. Nu stiu cum se face, nu am reusit. Am inceput sa scriu articolul asta candva anul trecut. Prinsesem o pauza la munca, si am profitat de ea. In timp ce scriam, am aflat ca am fost eliberat din functie. No hard feelings. Nothing personal. Just business. Ceea ce e de inteles, si am luat-o de buna. Azi mi-am amintit ca era inceput inca de-atunci. Nu e chiar suuuper interesant, pentru mine cel putin, ca deja stiu despre ce e vorba in el. Dar poate il gastiti voi interesant.

Articolul asta vine cumva in continuarea unui alt articol [Joc intraductibil de cuvinte], construit pe cam aceeasi tema: a limbajului, a limbii, a diferentelor si a subtilitatilor.

Asa ca uite ce am aflat: de unde vine cuvantul “handicap“. Povestea incepe acum mai bine de 400 de ani, cu o tehnica numita “hand in cap” [mana in palarie], folosita pentru a tranzactiona obiecte cu valoare diferita. Ca parte a tranzactiei, un martor al schimbului propunea o suma de bani pe care persoana cu obiectul mai valoros sa o considere potrivita pentru un schimb cinstit. Apoi, cei doi posesori ai obiectelor puneau bani intr-o palarie [cap], bagau mainile inauntru si le retrageau, tinand in mana banii sau nu, pentru a indica daca au acceptat targul sau nu. N-am inteles exact de ce tot acest ritual, dar, pana la urma, sunt multe lucruri pe lumea asta pe care nu le-am inteles si pe care probabil ca nu o sa le inteleg niciodata. Iar oamenii sunt ciudati, mai ales cand e vorba de bani. Asa ca… cine stie. Oricum, pana spre sfarsitul secolului 17, sensul cuvantului “handicap” s-a schimbat putin, iar conceptul de a nivela diferentele pentru a avea sanse egale s-a transferat la cursele de cai. Caii erau “handicapati” – li se adauga ceva greutate in plus [evident ca nu li se adauga greutate in minus], inaintea cursei. De aici, cuvantul si-a dezvoltat sensul mai recent: un dezavantaj care ingreuneaza o realizare.
Acum, mai nou, e interesant de observat ce sens capata cuvantul “handicap”, si mai ales “handicapat”.

O chestie misto despre fructul de avocado – in vremuri pre-columbiene, era considerat un afrodisiac. Din acest motiv, una din limbile aztece l-a numit āhuacatlĀhuacatl este o prescurtare de la āhuacacuahuitl, care inseamna “copacul-cu-testicule” (āhuacatl “testicul” + cuahuitl “copac”). Nu am mancat niciodata avocado, dar mi se parea funny numele inca de cand eram mic. Intuiam eu ca e ceva putred cu el. Probabil. De fapt, cred ca nu am mancat niciodata. Doar daca nu cumva cineva a pus vreo bucata in salata de fructe si n-am stiut. Sau mi-a fost administrat in timpul somnului, fara stirea mea.

Imi place foarte mult cum suna “hazard“. Un joc al “hazardului”. Un “hazard” natural. Nu ma “hazardez” sa fac ceva. Cuvantul cica dateaza de pe vremea cruciadelor si implica un joc de sanse. Conform celei mai acceptate teorii, originalul “hazard” [“al-zahr”, din araba] era chiar un zar. Jucatorii aruncau zarul si pariau pe numerele inscrise pe el. Limba romana l-a preluat din franceza, si a ajuns sa insemne sansa, risc, sursa de pericol.

In ultima vreme, toata lumea posteaza poze, desene, ilustratii cu cafea. Sau alte derivate. Toata lumea, luni, are nevoie de cafea. Ma rog, stiu ca generalizez pripit. Eu nu beam cafea, ca mi se parea amara. Bine, nu beam nici bere, cand eram mai mic, din acelasi motiv. Sau daca beam cafea, puneam suuuper mult zahar. Dar am gasit o chestie legata de cafea. In fine, cappuccino. De unde si pana unde cappuccino? Asa ca m-am chinuit sa traduc [eu nu folosesc de obicei cuvinte din astea]: exuberanta unui espresso cu o spuma laptoasa si consistenta nu sugereaza deloc ideea unui ordin catolic devotat saraciei, dar exista o legatura intre cappuccino si calugarii capucini. Membrii acestui ordin auster din secolul 16 purtau robe cu o gluga lunga si ascutita la varf, numita “capuche”. De aici a aparut si numele ordinului, Capucini. Nuanta maronie a robei a inspirat numele bauturii derivate din cafea in jurul inceputului de secol 20. Ca sa vezi.

N-o sa ma mai chinui sa inventez o poveste in jurul cuvantului “salariu“. Si asa mi-e greu sa vorbesc de el… Da’ uite ce-am aflat: in vremuri antice, pentru ca sarea nu era usor de gasit [si pentru ca era o metoda buna de a evidentia aroma unei mancari inca de pe atunci], romanilor le era data o suma de bani, un “salarium”, cu care sa isi cumpere sare. In timp, “salarium” [din latina, “salarius”, din sare] a ajuns sa insemne bani platiti soldatilor romani, si apoi bani platiti oricarui oficial al Imperiului Roman. In final, a ajuns sa insemne ceea ce stim azi.

Isterie – in 1895, Freud a publicat “Studies on hysteria” – o lucrare care a revolutionat psihologia. Freud lega isteria – o psihonevroza marcata de superexcitabilitate emotionala – de traume trecute. Grecii, in schimb, dadeau vina pe altceva – un deranjament al pantecului. Hysteria a deviat de la hystera, cuvantul grecesc pentru pantec, sau uter. Grecii credeau ca numai femeile pot suferi de hysteri [nu hipsteri, ci ceva provocat de o disfunctionalitate a pantecului]. Originea cuvantului sta probabil la baza faptului ca isteria este asociata mai des cu femeile decat cu barbatii. Nu eu am venit cu ideea asta, da’ noh, asa “se crede”. Social vorbind. Cred…

Kaki –  in timpul primului razboi de independenta al Indiei, in 1857, trupele militare britanice purtau uniforme de culoare galben-maroniu deschis. Localnicii i-au spus khaki, ceea ce inseamna, in hindu si urdu, “de culoarea prafului”. Astazi, kaki cuprinde o paleta mult mai diversa de nuante. Mie mi-a luat ceva timp, cand eram mic, pana sa reusesc sa identific culoarea. Nu intelegeam ce inseamna kaki. Si mi se parea un cuvant foarte amuzant.

Lunula – este semnul alb, in forma de semiluna, aflat la baza unghiilor. Apropo de unghii, semnele albe care apar pe unghii si care se crede  ca marcheaza lipsa de calciu, se numesc, popular, noite. Sau asa stiam cand eram mic. Tind sa cred ca numele se bazeaza pe faptul ca, popular, se crede ca daca iti apar noite pe unghii, inseamna ca o sa primesti ceva drept cadou in viitorul apropiat, deci o sa te innoiesti.

Lemniscata – este orice semn care seamana cu un 8 sau un semn al infinitului [un 8 culcat]. Pentru un grafician/designer ca mine, sa spun cuiva ca trebuie sa alegem o lemniscata din alt font, that’s a bitchslap. Haha.

Si alte chestii faine pe care le-am mai gasit:

Zhaghzhagh (Persian) – sunetul facut de dinti, cand se ciocnesc intre ei, din cauza frigului sau furiei sau … whatever.

Yuputka (Ulwa) – inseamna senzatia ca ceva se taraie pe pielea ta [un paianjen, un gandacel, o omida, etc. – ai prins ideea]. cand, de fapt, nu e nimic, doar ti s-a parut.

Slampadato (Italian) – nu-mi vine sa cred ca exista un cuvant care descrie dependenta de razele UV din saloanele de bronz artifical. da’ uite ca exista.

Luftmensch (Yiddish) – desi sunt mai multe cuvinte in yiddish care descriu neadaptati social, asta descrie un visator fara pic de simt practic si fara simt al business-ului.

Iktsuarpok (Inuit) un cuvant foarte fain care descrie sentimentul de anticipare cand astepti pe cineva la tine acasa si te tot uiti pe fereastra sau iesi afara sa vezi daca se apropie sau a ajuns.

Cotisuelto (Caribbean Spanish) – o persoana [barbat] care isi poarta partea aia din spate, mai lunga, a camasii, afara din pantaloni [aparent o moda la barbatii americani sub 40 de ani].

Pana Po’o (Hawaiian) – inseamna gestul de a te scarpina in cap atunci cand incerci sa-ti aduci aminte ceva ce ai uitat.

Gumusservi (Turkish) – un cuvant care descrie lumina lunii reflectata in luciul apei.

Vybafnout (Czech) – inseamna sa sari in fata cuiva si sa strigi “bau!” [nu stiu daca e obligatoriu sa sari, totusi]

Mencolek (Indonesian) – exista un cuvant pentru gestul de a bate pe cineva pe umarul gresit, ca sa se intoarca si sa nu vada pe nimeni, si apoi sa-si dea seama ca esti in partea cealalta, and you’ve just tricked them.

Faamiti (Samoan) – a face un suierat prin a inspira aer printre buze, cu scopul de a atrage atentia unui caine sau a unui copil.

Glas wen (Welsh) – un zambet nesincer, prefacut, sau sarcastic.

Bakku-shan (Japanese) – a vedea o femeie care pare draguta din spate, dar nu si din fata [oh da, speram sa existe un cuvant pentru asta]

Kummerspeck (German) – greutate in plus, stransa din cauza mancatului excesiv provocat de probleme emotionale.

Cele mai multe dintre cuvintele de mai sus pot fi gasite in cartea cercetatorului BBC Adam Jacot de Boinod, ‘The Meaning of Tingo and Other Extraordinary Words from Around the World.’

Articolul este partial preluat si tradus de aici.

Joc intraductibil de cuvinte

Intotdeauna m-a fascinat. Si imi si place cum suna: joc intraductibil de cuvinte. De obicei gasesti prin carti chestii din astea, ceva in limba originala in care a fost scrisa cartea [sau nu neaparat], cu o steluta, si explicat in partea de jos: nota traducatorului, sau nota editorului, sau ceva asemanator – joc intraductibil de cuvinte. Apoi sintagma este tradusa mot-a-mot si eventual i se explica sensul intr-un anumit context si tu, cititorul, esti in stare sa percepi macar si un fragment din ce inseamna. Sau poate nici macar atat. Grea treaba, sa straduci si sa adaptezi dintr-o limba in alta. Evident ca poti sa faci treaba asta doar pentru ca esti platit, sau poate ca o faci doar la inceput, cand depui tot efortul si toata pasiunea ta pentru o limba sau alta, ca sentimentul, atmosfera, circumstantele, toate sa fie traduse perfec si adaptate in asa fel incat, indiferent in ce colt al lumii ai fi, sa intelegi cum trebuie.

Mai tarziu, am dat de un cuvant din limba Yagan, dialect vorbit de locuitorii din Tierra del Fuego. Mamihlapinatapei – “the wordless, yet meaningful look shared by two people who both desire to initiate something but are both reluctant to start”. Sigur ti s-a intamplat si tie. Ai vazut si prin filme. Si mie mi s-a intamplat. Si eu am vazut. Si n-am avut idee, in tot acest timp, ca undeva, intr-un colt de lume, niste oameni pot sa descrie toata situatia intr-un singur cuvant, care sa cuprinda tot sensul. Nici nu stiu ce fel de cuvant este, suna a substantiv. Dar cum poate un cuvant de genul asta sa fie doar un substantiv? Hm, chiar si acum am scris substantiv de doua ori, si deja ma gandesc – de unde pana unde “substantiv”? De la “substanta”? Si acum, ca l-am scris de 3 ori, ma intreb daca l-am scris corect, asa cum se intampla adeseori cand repeti un cuvant pana cand pare ca nu mai are sens.

Cand eram mai mic, dadusem de un articol intr-o revista in care se scria despre, aparent, cele mai lungi cuvinte din limbile pamantului. Pe cel din engleza m-am incapatanat sa-l invat, si l-am retinut pana in ziua de azi. Floccinaucinihilipilification. In revista respectiva scria ca inseamna “a da o atentie prea mare lucrurilor marunte”. Un alt sens – “estimarea a ceva ca fiind lipsit de valoare”. Are sens, provine din latina, unde ” floccī”, “naucī”, “nihilī”, “pilī” – toate inseamna “putin valoros, sau fara valoare”. Oricum, gandeste-te cum l-ai folosi intr-un context.

Stiu ca eram mai mic si citeam diverse carti, si pe romana si in limba originala, adica engleza 🙂 “Aventurile Alisei in Tara Minunilor” –  asta era titlul pe romana, o carte mare, cu ilustratii minunate de-ale lui Vasile Olaf [sper ca nu ma insel, am dat un search pe Google si nu am gasit nimic interesant]. Mi s-a parut o carte tradusa superb, din pacate, nu mai tin minte cine facuse traducerea. Mai tarziu, m-am delectat cu versiunea in engleza, si a fost o reala placere, sa compar, la fiecare pagina, si sa ma minunez de inventivitatea traducatorului. Cand eram prin gimnaziu m-am apucat sa citesc toti simbolistii care imi treceau prin mana. Incepusem, evident cu Bacovia si Macedonski, apoi am trecut, natural, la Poe, Baudelaire, Verlaine, Mallarme, Rimbaud. Imi placeau cartile care aveau poezii, sa zicem, pe franceza [sau limba originala] pe o pagina, iar pe cealalta pagina era traducerea in romana. Asa, puteai sa faci o comparatie, sa te gandesti la sensuri subtile, eventual sa iti dai seama ca tu ai fi tradus poate altfel – dupa chipul si asemanarea ta. Marea mea fascinatie a fost poemul “The Raven”. L-am citit pe engleza si apoi am comparat toate traducerile posibile, sa vad care mi se pare mai faina.

Azi am dat de o alta gaselnita, ceea ce m-a si determinat sa ma apuc sa scriu postul asta. Cineva a pus o intrebare pe Quora, si foarte multi i-au si raspuns. “Ce cuvinte din alta limba sunt greu de tradus in engleza?”. Printre altele, am gasit:

Jayus – indonesian – o gluma spusa atat de prost si atat de putin amuzanta incat nu te poti abtine sa nu razi.

Iktsuarpok – inuit – a iesi afara sa vezi daca vine cineva.

Kyoikumama – japanese – o mama care isi impinge, implacabil, copilul spre atingerea unor bune rezultate academice.

Tartle – irish – actul de a ezita sa prezinti pe cineva pentru ca ai uitat cum il/o cheama.

Cafuné – brazilian portuguese – actul de a iti trece, tandru, degetele prin parul cuiva.

Wabi-sabi – japanese – un stil de viata care se concentreaza pe a gasi frumusete in imperfectiunile vietii si pe a accepta linistit ciclul natural al cresterii si decaderii.

Tingo – pascuense (Insula Pastelui) – actul de a lua obiecte pe care cineva le doreste, din casa altcuiva, prin a le imprumuta, gradual, pe toate.

Ya’aburnee – arabic – “you bury me” – o declaratie a sperantei cuiva de a muri inainte de altcineva, bazata pe ideea ar fi foarte dificil sa traiasca fara persoana respectiva.

Ilunga – tshiluba (Congo de Sud-Vest) – o persoana care este gata sa ierte si uite prima abatere a altcuiva, sa tolereze cea de-a doua abatere, dar care nu o va ierta si nici nu o va tolera pe a cea de-a treia.

Myötähäpeä – finnish – cand simti rusine pentru altcineva, atunci cand acesta se face de ras dar nu isi da seama si tu esti martor (dar probabil nu ai cum sa salvezi situatia).

Si un exemplu foarte interesant – din punctul meu de vedere – din singlish [engleza vorbita in Singapore]. Skali este folosit pentru a indica o urmare nefasta sau neasteptata. Oarecum ar fi echivalent cu “daca nu ai grija, s-ar putea sa…” sau “ce s-ar intampla daca…” sau “in mod neasteptat, se pare ca…” – depinde de context. Prin urmare, daca ai vrea sa spui “Don’t go out into the field during a thunderstorm, you might get struck by lightning”, in singlish ar suna “You go out into the field during a thunderstorm, skali get struck by lightning then you know.”. In acelasi fel, daca vrei sa spui “What if the boss catches you coming late to work?” ar suna “You come late for work, skali the boss catch you how?”

Gezzelig [asemanator cu hyggelig], din olandeza este aparent un cuvant foarte greu de tradus. O tipa l-a rugat pe tatal ei s-l traduca, el a zis ca nu stie cum, a rugat-o pe sora lui, si nici ea nu si-a gasit cuvintele. In functie de context, poate sa insemne “de sarbatoare, jovial, sociabil, amuzant, distractiv, de atmosfera placuta” dar poate sa insemne si un sentiment de apartenenta, timp petrecut cu cei dragi, a revedea un prieten dupa mult timp. Altcineva spunea, referitor la hyggelig, ca ar putea sa insemne conduita prietenoasa, calda, confortabila, dar aceste cuvinte surprind cu greu esenta cuvantului si ca este ceva prin care trebuie sa treci ca sa intelegi [“Gandeste-te la prieteni buni, bere rece si un foc cald”, zicea tipul respectiv, ca exemplu].

Zilele trecute ma gandeam la cuvantul “bucatarie”. De unde si pana unde “bucatarie”? Am incercat toate directiile: engleza – kitchen, germana – Küche, rusa- кухня, croata – kuhinja, ceha – kuchyně, olandeza – keuken, finlandeza – keittiö, franceza – cuisine, greaca – κουζίνα, maghiara – konyha, italiana – cucina, latina – coquina, norvegiana – kjøkken, poloneza – kuchnia, portugheza – cozinha, pana si afrikaans – kombuis, albaneza – kuzhinë, japoneza – キッチン [care se citeste tot kitchen]. Slovaca, slovena, spaniola, la fel. In afara de letona si lituaniana – virtuve si turca – mutfak, restul parca sunt de la aceeasi mama. Am facut nitel research si am aflat ca intr-adevar, in unele zone din Romania inca i se mai spune cuhnie. Are sens. Bucatare, bucatar vine, in mod evident de la bucata, a imbucati, imbucatura. Care “imbucatura” are ca sens initial actul de a faramita mancarea cu scopul de a hrani un copil. Si vine de la bucal, deci gura [din franceza “buccal”, din latina “bucca”]. Pam-pam. Era evident, dar nu mi-a trecut prin cap. Are mai mult sens decat chestiile pe care le-am gasit pe dexonline, si anume ” Din rom. a trecut în rut. bukata, bokata, pol. bukat, rus. bukatka (Miklosich, Fremdw., 80; Candrea, Elemente, 403; Berneker 90), mag. bukáta. ” Pentru ca am cautat bukata, bokata, bukatka, bukata in poloneza, rusa, maghiara, si google translate nu mi le traduce 🙂

Dar sa ne intoarcem la jocurile intraductibile de cuvinte. Acum nu imi trece prin cap nici un exemplu din romana. Un cuvant pe romana care sa nu poata fi tradus printr-un singur cuvant in alta, sau care poate fi foarte greu tradus. Incarcat de sens, care depinde de context. Ne-am obisnuit atat de mult sa palavragim zi de zi, incat de multe ori uitam de puterea cuvintelor.

***

Revista de Povestiri