sunday is new slang

new slang [hope it’s right when you die, old and bony]

she wore her hair with a sort of grace, especially when she wore nothing else.

new slang

wacom + artrage + photoshop
~1 hour
ref photo from beautyisshe

emily in three

my beautiful friend, Emilia.

long neck emilia
apassionata
feeling blue

calligraphy disaster

lately, i tried some calligraphy. i really enjoy this, because i’m a perfectionist, and this really pushes my limits.
therefore, i find my results disastrous. i’m really far from being somewhat close to average, my hands feel shaky and unsure, and the nibs i made for myself, which are from wood, are far from meeting my standards.
but until i’ll buy myself better tools, this will have to do.

calligraphy disaster

so i used for this:
– two nibs made from the wood of two old brushes
– black and sepia koh-i-noor school drawing ink
– old paper.

thursday is selflessness

stay out of trouble, stay in touch
try not to think about me to much

wacom + artrage + photoshop
~2 hours

 
***

Printre altele, susținem:
Revista de Povestiri

sunday is memories

My first memory after being born is going with my mom to the kindergarten. I was very little, I’ve been told I was barely 3 years old, it was very early in the morning, and my mother had to go to work. She tried to leave me at the kindergarten, with no success whatsoever. I was crying my lungs out, standing on one side of the exit door, my mom on the other side. I remember I finally calmed down for a while, and met Vali, a strange little girl, who was warming herself by a little fireplace/stove. Then everything is blurred out. I’ve been told I was crying all the time, so I had to be moved in the same group my brother was in, even though he was 4 years older. He took care of me.

What is your first memory?

wacom + artrage + photoshop
~2 hours
***

Printre altele, susținem:
Revista de Povestiri

saturday is bleak

saturday is bleak
and cold
said a shivering sparrow

artrage + wacom + photoshop
~5 hours
a huge “thank you” towards a wonderful and beautiful lady, =MarinaCoric , who granted me permission to use one of her photos as a reference image. You can find the original picture here: [link]
Thanks, Marina!

***

Printre altele, susținem:
Revista de Povestiri

thursday is a rabbit heart

and this
this is a rabbit hearted girl

 
***

Printre altele, susținem:
Revista de Povestiri

maimute

Imi aduc aminte ca eram mai mic si invatam la scoala cum ca universul ar fi infinit. Si asta ridica o mare problema pentru mine, pentru ca profa de geografie ne spunea, de asemenea, ca universul este in continua expansiune. Intr-o zi am intrebat-o: “cum poate sa fie universul infinit, si in acelasi timp, in continua expansiune? daca este in expansiune [probabil inertia big-bang-ului primar], inseamna ca trebuie sa aiba niste limite pe care sa si le extinda. prin urmare, nu are cum sa fie infinit.” Pam-pam. N-a stiut ea prea bine sa-mi raspunda, asa ca am simplificat intrebarea [vezi-doamne]: “daca este in expansiune, atunci spre ce anume se extinde?” Cu alte cuvinte, carevasazica, ce se afla dincolo de limitele expansibile ale universului? Raspunsul a fost unul care m-a dezamagit complet [eu o consideram intr-un fel o detinatoare a marilor secrete ale lumii vazute si nevazute]. Mi-a zis :”Nu stiu, gaze”.

Nu stiu, gaze. Pai cum adica nu stii? Cum adica gaze? Inseamna ca big-bang-ul s-a intamplat intr-o mare de gaze? Ce fel de gaze? Erau alte molecule, nuclei, quarci sau ce naiba particule or mai fi fost pe acolo? Inseamna ca sunt alte universuri pe langa al nostru? Ioi.

Tot pe atunci, cred ca era prin clasa a 5-a, varsta marilor intrebari, ma gandeam eu ca daca universul este infinit, inseamna ca sunt sanse sa existe planete asemanatoare cu Terra, care sa sustina viata. Poate nu in aceleasi conditii, dar, oricum, asemanatoare. Infinitul era, pentru mine, un element atotcuprinzator. Era ca un fel de spatiu nedefinit care ascunde o infinitate de posibilitati si variatiuni, ca un fel de alte dimensiuni. De asta, cand am auzit ca in afara universului, acum finit, sunt, nu stiu, gaze, a fost ca si cum mi-ai fi pus o caramida in fata: “na, mananca”. Nu pot sa inghit asta.

Mult mai tarziu, am aflat de o teorie care m-a uns la sufletel. Si acum, sa-mi fie cu iertare, o sa ajung sa traduc din wikipedia.

Teoria se numeste ceva de genul “teoria maimutei infinte” [?! infinite monkey theory] si zice ca daca o maimuta este lasata in fata unei masini de scris pentru o perioada infinita de timp, si va tasta litere la intamplare, va ajunge, in cele din urma, sa tasteze, din pura intamplare, un text dat, cum ar fi operele complete ale lui Shakespeare. Evident ca nu se refera in mod concret la o maimuta, si nici la o masina de scris, ci la un dispozitiv ipotetic care ar scrie litere la intamplare, forever. Teoria este oarecum dubioasa, pentru ca, zice wikipedia [eu nu sunt indeajuns de ascutit la minte ca sa dovedesc asta], posibilitatea ca ipotetica maimuta sa scrie, de exemplu, Hamlet, in intregime, fara nici o greseala, intr-o perioada de timp mai mare decat intreaga varsta a universului, este extrem de mica [dar nu zero].

Daca ne gandim la cuvantul “banana”, presupunem ca masina de scris are 50 de taste, tastele sunt apasate intamplator si independent, inseamna ca fiecare tasta are o sansa egala de a fi apasata. Adica sansa ca prima litera apasata sa fie “b” este de 1/50, sansa ca a doua litera apasata sa fie “a” este tot 1/50, si asa mai departe. Deci sansa ca primele sase litere apasate sa fie cele ale cuvantului “banana” este de

(1/50) × (1/50) × (1/50) × (1/50) × (1/50) × (1/50) = (1/50)6 = 1/15 625 000 000 ,

mai putin de 1 sansa din 15 miliarde de cazuri, dar nu e zero.

Teoria devine complicata pe masura ce cresti numarul de maimute care tasteaza si pe masura ce iei in considerare cazurile in care prima litera tastata nu este “b”, sau prima este “b”, a doua este “a”, a treia este “n”, dar, de exemplu, a patra nu este “a”, si alte variabile [cazul in care intamplator, maimuta ipotetica si nemuritoare va tasta continuu “momomomomomomomo…(mo)” – deci cu “mo” in perioada – cazul este unul cu sanse foarte mici, dar nu imposibil], si este deosebit de interesanta chiar si pentru cineva care nu se pricepe la matematica [precum subsemnatul]. In orice caz, oamenii s-au gandit sa incerce. Asa ca o echipa de la Universitatea din Plymouth a adus 6 maimute [macaci Celebes] si i-au inchis intr-o camera cu o tastatura de computer. Timp de o luna. Ceea ce au produs maimutele a constat in 5 pagini scrise, alcatuite in cea mai mare parte din litera “S”, dupa care masculul alpha a inceput sa tranteasca un bolovan peste tastatura, iar celelalte maimute au continuat in aceeasi nota, urinand si defecand peste instrumentul experimental.

Un program de computer scris de Dan Oliver din Scottsdale, Arizona, conform unui articol din The New Yorker, a ajuns la un rezultat in 2004. Dupa ce softul a lucrat pentru 2,162,500,000 de miliarde de miliarde de ani maimutesti, una dintre maimutele virtuale a scris “VALENTINE. Cease toIdor:eFLP0FRjWK78aXzVOwm)-‘;8.t”. Primele 19 litere ale acestei secvente pot fi gasite in “The Two Gentlemen of Verona”. Alte echipe au obtinut 18 litere din “Timon of Athens”, 17 din “Troilus and Cressida” si 16 din “Richard II”.

Un site pe nume “The Monkey Shakespeare Simulator”, lansat in 2003, continea o aplicatie java care simula o populatie de maimute tastand la intamplare. Dupa 2,737,850 de milioane de miliarde de miliarde de miliarde de ani maimutesti, a ajuns la aceasta secventa partiala din Henry IV, Partea a doua:

RUMOUR. Open your ears; 9r”5j5&?OWTY Z0d…

Deci uite dom’le ca se poate, cum zici nu?! 🙂
Anyway, sa ne intoarcem la ovinele noastre. In naivitatea mea, universul era o populatie infinita de maimute care creau tot atatea planete, pe o perioada infinita de timp. Prin urmare, sansa ca o planeta similara Terrei sa existe in acest univers era nu probabila, nu posibila, ci sigura. Aveam 12 ani.

The Infinte Monkey Theory poate fi gasita aici.

***

Printre altele, susținem:
Revista de Povestiri