.un uomo finito.

Un Uomo Finito...

Giovanni Papini 1881-1956

“Pentru tânarul de 20 de ani orice om în vârsta e un inamic, orice idee e suspectă. Lumea ni se pare rău întocmită. Avem chef de muncă. Cu mânecile suflecate, cu părul în vânt, cu târnăcopul în mână, cu carabina în bandulieră, constructori şi soldaţi totodată. Sunt cântece de razboi şi imnuri revoluţionare. Războiul e oxigenul nostru, fiecare asediu e o sărbatoare, fiecare cuvânt o împuşcătură mortală, fiecare idee un şrapnel care nu dă greş. Armata regulată ne repugnă. Suntem pentru voluntari, pentru luptătorii liberi din pieţe care răstoarnă regii de pe tron. Totul sau nimic. Să-l dăm jos pe Dumnezeu din norii cerurilor şi pe regi de pe tronurile pământeşti. Vrem să ne eliberam de toţi şi de toate. Vrem să aruncăm de pe noi pelerinele religiei, jiletcile filosofiei, cămaşa prejudecăţilor, cravatele înodate ale idealurilor, ghetele logicei şi izmenele moralei. Să ne curăţim sufletul, să ne dezinfectăm creierul, să redevenim copii, inocenţi şi naturali. Nu mai vrem să fim încătuşaţi şi înghesuiţi cu autoritate în băncile şcolilor, încremeniţi şi cu gura căscată, pentru a primi bucatură cu bucatură, pâinea mestecată de alte guri. Raţiunea trebuie să fie raţiunea noastră, iar istoria trebuie sa înceapă astăzi.”
[“Un Uomo Finito” – Giovanni Papini]

.minciuni de bună credinţă.

Ochii vă sunt invăluiţi cu prea multe văluri. Fiecare lucru pe care îl priviţi este doar un văl.

Buzele vă sunt pecetluite cu prea multe peceţi. Fiecare cuvânt pe care îl rostiţi este o pecete. Căci lucrurile, de orice formă şi fel ar fi ele, sunt doar văluri şi scutece în care este învăluită şi înfăşată  Viaţa. Cum poate ochiul vostru, el însuşi un văl şi un scutec, să vă dezvăluie altceva decât văluri şi scutece ?

Iar cuvintele nu sunt ele oare lucruri, pecetluite în litere şi silabe ? Cum pot buzele voastre, chiar ele însele pecete, să dea glas la altceva decât la peceţi ?

Ochiul poate învălui, dar nu poate străbate prin valuri.

Buzele pot pecetlui, dar nu pot rupe peceţile.

Nu-i mai cereţi altceva nici uneia dintre ele. Aceasta este partea lor din lucrul trupului; şi pe aceasta o îndeplinesc cum se cuvine. Înfăşurând în văluri şi punând peceţi ele vă cheamă răspicat să veniţi şi să cercetaţi ce anume se află în spatele vălurilor şi să descoperiţi ce se află dedesubtul peceţilor.

Pentru a străbate prin văluri vă trebuie un alt ochi decât cel umbrit de gene, pleoapă şi sprânceană. Pentru a rupe peceţile vă trebuiesc alte buze decât cunoscutee bucăţi de carne de mai jos de nas.

Mai întâi vezi ochiul însuşi cu adevărat, dacă vrei să vezi celelalte lucruri cu adevărat. Nu cu ochiul ci prin el trebuie să priveşti, pentru a putea vedea toate lucrurile de dincolo de ei.

Cunoaşte-ţi mai întâi cum trebuie buzele şi limba, dacă vrei sa rosteşti corect cuvintele. Nu cu buzele şi cu limba trebuie să le rosteşti, ci prin ele, pentru a putea exprima toate cuvintele de dincolo de ele.

Dacă însă voi nu veţi privi şi nu vă veţi exprima cum trebuie, nu veţi vedea nimic decât numai pe voi înşiva şi nu veţi înfăţişa nimic decât doar pe voi înşivă. Căci in toate lucrurile şi dincolo de toate lucrurile, precum şi în toate cuvintele şi dincolo de toate cuvintele – eşti tu, cel ce vede şi cel ce vorbeşte.

Prin urmare, dacă lumea voastră este o ghicitoare încâlcită, este pentru că voi înşivă sunteţi acea ghicitoare încâlcită. Iar dacă vorba vă este jalnică încâlceală, este pentru că voi sunteţi acea încâlceală jalnică.

Lăsaţi în pace lucrurile şi nu vă străduiţi să le schimbaţi. Căci ele par ceea ce par, numai pentru că voi păreţi ceea ce păreţi. Ele nici nu văd, nici nu vorbesc, decât dacă voi le împrumutaţi văz şi vorbire.Dacă sunt aspre la vorbă, cercetaţi-vă doar propria voastra limbă. Dacă au înfăţişare hâdă, cercetaţi-vă mai întâi propriul vostru ochi.

Nu le cereţi lucrurilor să-şi lepede vălurile. Dezvăluiţi-vă pe voi înşivă şi lucrurile vot fi dezvăluite. Nici nu le cereţi lucrurilor să-şi rupă peceţile. Despecetluiţi-vă propriul vostru sine şi totul va fi despecetluit.

Cheia pentru dezvăluirea de sine şi despecetluirea de sine este un cuvânt pe care îl aveţi veşnic pe buze. Dintre toate cuvintele este cel mai neînsemnat şi cel mai măreţ. Acela este Cuvântul Creator.

Published in: on 22 June 2009 at 10:05  Leave a Comment  
Tags: , , , , , ,